Sânta Paraschiva - Vinerea Mare de Toamnă, Nunta Areților - hotarul dintre vară și iarnă
În calendarul vechi al satului românesc, ziua de 14 octombrie nu era doar o sărbătoare religioasă, ci și unul dintre marile repere ale anului pastoral. Era ziua cunoscută în popor drept Vinerea Mare de Toamnă, Sfânta Vineri sau Sfânta Paraschiva, o zi de hotar între două anotimpuri ale muncii, când rânduielile stânei se schimbau, turmele se pregăteau pentru iernat, iar gospodarul începea să-și așeze viața după apropierea frigului.
Numele de Paraschiva își are originea în grecescul Paraskevi, care înseamnă vineri. Prin această legătură de limbă și de tradiție, Sfânta Cuvioasă Paraschiva, prăznuită la 14 octombrie, s-a suprapus în imaginarul popular peste figura Sfintei Vineri, personaj al credințelor și poveștilor românești. Așa a ajuns această zi să fie cunoscută drept Vinerea Mare de Toamnă, spre deosebire de Vinerea Mare din Săptămâna Patimilor, care are altă semnificație și o dată schimbătoare.
În credințele vechi, Sfânta Vineri era legată de ocrotirea viețuitoarelor, de fertilitate, de soarta oamenilor și de schimbările vremii. Etnologia românească a păstrat numeroase mărturii despre rolul acestei zile în viața comunităților pastorale, unde calendarul nu era numai o înșiruire de sărbători, ci și un adevărat îndreptar pentru muncile anului.
Nunta areților – când începea un nou ciclu al vieții la stână
Unul dintre cele mai importante obiceiuri legate de Vinerea Mare de Toamnă era Nunta Oilor, numită în unele zone și Nunta Areților sau Năpustitul Berbecilor. În această zi, după rânduiala locului și hotărârea stăpânilor de turme, berbecii erau introduși între oi pentru împerechere. În graiul pastoral, berbecii destinați reproducției erau numiți areți, iar momentul împreunării lor cu oile avea o însemnătate deosebită pentru viitorul turmei. Nu era un gest întâmplător și nici o simplă operațiune de gospodărie. Era un moment așteptat, legat de experiența ciobanilor, de observarea naturii și de calculul calendarului pastoral. De felul în care se organiza această împreunare depindea, în bună măsură, perioada în care urmau să se nască mieii și pregătirea turmei pentru anul următor. În credința populară se spunea că, dacă berbecii sunt sloboziți între oi la Vinerea Mare, mieii se vor naște înainte de Paști, cu aproximativ 4-6 săptămâni, și vor fi frumoși, sănătoși și, după unele credințe, bălțați ori tărcați. Acestea erau credințe tradiționale, păstrate în lumea păstorilor și transmise din tată în fiu.
În unele locuri se respectau și interdicții simbolice. Ciobanii evitau să cioplească lemnul în această zi, de teamă ca mieii să nu se nască pătați ori cu semne neobișnuite. Astfel de credințe nu trebuie privite ca reguli biologice, ci ca expresii ale mentalității tradiționale, în care gesturile omului și soarta animalelor erau considerate strâns legate. Nunta areților marca, așadar, începutul unei noi etape în viața turmei. De acum înainte, păstorul avea în vedere nu doar hrănirea oilor și trecerea lor peste iarnă, ci și viitorii miei, laptele, lâna și continuitatea gospodăriei.
Desfacerea stânelor și încheierea învoielilor ciobănești
Vinerea Mare era și un termen important în organizarea muncii pastorale. În anumite regiuni, în jurul acestei date se desfăceau stânele, iar oile se întorceau la proprietari. Se încheiau învoielile dintre ciobani și stăpânii turmelor, se făceau socotelile pentru sezonul trecut și se stabileau condițiile pentru perioada următoare. Ciobanul își primea plata sau partea cuvenită din produsele turmei, după înțelegerea făcută la începutul sezonului. Se împărțeau brânza și celelalte produse rezultate din munca stânii, iar oamenii își luau rămas-bun până la următoarea primăvară ori își pregăteau noile angajamente. În zonele în care păstoritul transhumant avea o mare însemnătate, această perioadă era legată de coborârea turmelor către locurile de iernat. Păstorii căutau pășuni potrivite, adăposturi și drumuri sigure, în funcție de vreme și de posibilitățile fiecărei comunități. În alte regiuni, turmele rămâneau mai aproape de sat, dar organizarea lor se schimba odată cu răcirea vremii și cu reducerea pășunilor. Oile erau aduse treptat către locurile unde puteau fi supravegheate și hrănite în sezonul rece. De aceea, 14 octombrie era socotită un adevărat soroc al lumii pastorale: o zi de încheiere, de socoteală și de pregătire pentru un nou început.
Calendarul agrar se schimbă: de la roadele toamnei la pregătirea iernii
Aceeași zi avea un rol important și în viața agricultorilor. Octombrie, numită în tradiția populară și Brumărel, era luna în care se încheiau treptat muncile câmpului, se strângeau ultimele roade, se pregăteau proviziile și se făceau semănăturile de toamnă acolo unde vremea și starea pământului o permiteau. În apropierea Vinerii Mari, gospodarul privea deja spre iarnă. Căuta să încheie lucrările care nu mai puteau fi amânate, să adune lemne, să verifice acoperișurile și adăposturile animalelor și să pună la păstrare ceea ce îi oferea pământul. În calendarul popular, această perioadă era legată și de deschiderea țarinilor pentru pășunatul comunitar, acolo unde rânduiala locală permitea acest lucru. După strângerea recoltelor, terenurile agricole puteau deveni surse de hrană pentru animale, iar comunitatea își organiza folosirea lor în funcție de obiceiurile și înțelegerile existente. Așadar, Vinerea Mare nu însemna pretutindeni oprirea tuturor muncilor agricole. Dimpotrivă, ea marca schimbarea priorităților: de la lucrările și recoltele sezonului cald către pregătirea gospodăriei pentru frig, de la pășunatul de vară către organizarea hranei animalelor pentru iarnă. Într-o lume în care gospodăria trebuia să-și asigure singură cea mai mare parte a celor necesare traiului, calendarul popular era un instrument practic de organizare a muncii. Sărbătorile și soroacele îi ajutau pe oameni să țină minte când se încheia o etapă și când trebuia începută alta.
Târguri, schimburi și roadele muncii
În preajma marilor sărbători de toamnă se organizau târguri și iarmaroace, unde oamenii își valorificau produsele agricole, pastorale și meșteșugărești Pentru crescătorii de animale, era un prilej de a vinde sau cumpăra, de a face schimburi și de a-și pregăti gospodăria pentru iarnă. Brânzeturile, lâna, pieile și animalele se numărau printre produsele legate de economia pastorală, în timp ce agricultorii veneau cu cereale, fructe, legume și alte roade ale toamnei. Târgul nu era doar un loc al comerțului. Era și un spațiu de întâlnire, de schimb de vești, de încheiere a înțelegerilor și de păstrare a legăturilor dintre sate. În unele comunități, zilele de târg erau asociate și cu pomenirea morților, cu împărțirea de ofrande și cu acte de milostenie. Aceste practici arată cum viața economică, credința și solidaritatea comunitară se împleteau în calendarul tradițional.
Semnele vremii și previziunile bătrânilor
Vinerea Mare era urmărită cu atenție și pentru semnele pe care, în credința populară, le-ar fi oferit despre vremea următoare. Se spunea că vremea din 14 octombrie ar putea arăta cum va fi timpul până la Sfântul Dumitru, sărbătorit la 26 octombrie. În unele comunități, păstorii observau încă de dimineață felul în care dormiseră oile: dacă erau strânse unele lângă altele, se așteptau la o iarnă grea; dacă erau răsfirate, credeau că iarna va fi mai blândă. Aceste observații făceau parte dintr-un sistem tradițional de interpretare a naturii. Omul satului nu avea prognoze meteorologice moderne, dar urmărea cu atenție vântul, norii, bruma, comportamentul animalelor și schimbările vegetației. În jurul datei de 14 octombrie se spunea, de asemenea, că vara începe să fie „îngropată”, iar iarna își pregătește intrarea. În gospodării se puneau la adăpost uneltele care nu mai erau folosite, se verificau căruțele și adăposturile și se pregăteau proviziile pentru zilele reci. Desigur, asemenea semne și prorociri aparțin folclorului meteorologic și nu reprezintă predicții științifice. Valoarea lor stă în mărturia pe care o păstrează despre felul în care generațiile de odinioară au învățat să citească natura.
Sfânta Paraschiva și lumea credințelor populare
Dincolo de semnificația pastorală, Sfânta Paraschiva era cinstită ca o mare protectoare în imaginarul popular. Figura Sfintei Vineri apare în basmele românești ca o bătrână înțeleaptă, uneori binevoitoare, stăpână peste anumite viețuitoare și capabilă să-i ajute pe cei aflați în nevoie. În această imagine se întâlnesc tradiția creștină și straturi mai vechi ale culturii populare. Cercetătorii au observat că Sfânta Vineri a preluat, în imaginarul tradițional, unele atribuții legate de animale, fertilitate și destin, iar sărbătoarea de la 14 octombrie a devenit un reper al trecerii de la anotimpul cald la cel rece. În ziua Sfintei Paraschiva, oamenii mergeau la biserică, se rugau pentru sănătate și pentru binele familiei și respectau interdicțiile de muncă păstrate în comunitatea lor. În unele zone se evita torsul, cusutul, lucrul cu unelte tăietoare ori alte activități considerate nepotrivite unei sărbători mari.Se întâlneau și credințe legate de hrană, de animale și de protejarea gospodăriei. Ele nu erau identice de la o regiune la alta, dar aveau în comun ideea că anumite zile trebuie respectate pentru ca omul să trăiască în bună rânduială cu natura și cu lumea nevăzută.Astăzi, pelerinajul la Iași, la moaștele Sfintei Cuvioase Parascheva, păstrează dimensiunea religioasă a sărbătorii și adună credincioși din întreaga țară. În același timp, memoria populară ne ajută să înțelegem că această zi a avut, vreme îndelungată, și un rost concret în viața păstorilor și agricultorilor.
De la Vinerea Mare la Sâmedru – închiderea anului pastoral
Calendarul popular al lunii octombrie nu se oprește la Sfânta Paraschiva. Un alt reper major este Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, numit în tradiția populară Sâmedru, sărbătorit la 26 octombrie. Între Vinerea Mare și Sâmedru se desfășurau numeroase pregătiri pentru iernat, iar în unele zone se încheiau învoieli, se organizau turmele și se făceau ultimele schimbări ale ritmului de muncă. În calendarul pastoral tradițional, Sâmedru este considerat un hotar important al anului, legat de încheierea sezonului cald și de intrarea în iarna pastorală. In ajunul sărbătorii, în anumite regiuni din sudul țării se aprindea Focul lui Sâmedru, un ceremonial comunitar în care tinerii și bătrânii se adunau în jurul rugului. Focul era asociat cu încheierea unui ciclu și cu protecția gospodăriei, iar tăciunii puteau fi folosiți simbolic pentru rodnicia grădinilor și livezilor. Astfel, octombrie apare în calendarul popular ca o lună a pragurilor: Procoava deschide seria sărbătorilor de toamnă, Vinerea Mare rânduiește trecerea pastorală, iar Sâmedru marchează închiderea verii și apropierea iernii.
O moștenire a satului românesc
Dragi ascultători, când vorbim despre Sfânta Paraschiva și Vinerea Mare de Toamnă, vorbim despre o lume în care sărbătoarea și munca nu erau despărțite. Calendarul era citit deopotrivă în biserică, la stână, pe câmp și în gospodărie. Nunta areților ne amintește de grija pentru continuitatea turmei. Desfacerea stânelor vorbește despre încheierea înțelegerilor și despre răspunderea fiecărui om pentru munca sa. Strângerea roadelor și pregătirea proviziilor ne arată câtă chibzuință cerea apropierea iernii. Iar semnele vremii, păstrate în vorbele bătrânilor, ne dezvăluie legătura profundă dintre omul de odinioară și natură. Aceste tradiții nu au fost pretutindeni identice, iar unele s-au schimbat odată cu transformarea păstoritului și a agriculturii. Dar ele continuă să alcătuiască o parte importantă a patrimoniului nostru cultural.
La Radio Folclor, evocarea lor înseamnă să păstrăm vie memoria satului românesc, să redăm rostul cuvintelor vechi și să transmitem generațiilor tinere cunoașterea unei lumi în care fiecare sărbătoare avea un loc bine stabilit în viața comunității Vinerea Mare de Toamnă, Sfânta Paraschiva, Nunta Oilor și Năpustitul Berbecilor – toate ne vorbesc despre același lucru: despre trecerea anotimpurilor, despre grija pentru animale și pământ și despre înțelepciunea unei lumi care și-a potrivit viața după ritmurile naturii.
Surse pentru documentarea etnografică
- AGERPRES – Documentar: Luna octombrie – reperele pastorale ale lunii, Vinerea Mare și Sâmedru.
- AGERPRES – De ce Sfânta Cuvioasă Parascheva este „Sfânta Vineri” în tradiția populară – explicația etimologică, desfacerea stânelor, Nunta Oilor și credințele meteorologice.
AGERPRES - Muzeul Național al Țăranului Român – Sărbătorile lunii octombrie – mărturii despre amestecarea oilor cu berbecii, interdicțiile tradiționale și pregătirile de iarnă.
Muzeul National al Taranului Roman
- Vatra MCP – Sfânta Parascheva, punct de hotar în calendarul pastoral – sinteză etnografică privind Năpustitul Berbecilor și schimbarea sezonului pastoral.
