Isprăvitul - rost și rostuire

Totalitatea activităților întreprinse într-o curte, fără cele la câmp sau anexe se numește isprăvit. El este sfânt și se îndeplinește zi de zi fără nicio pauză, sărbătoare, pe parcursul anului, adaptat fiind la orele cu lumină. Să presupunem o zi obișnuită de iarnă. Iată cum decurgea aceasta într-o gospodărie cu păsări, vaci, porci:

ora 5.30 - trezirea, scoaterea cenușii din sobă, aprinderea focului și punerea oalei cu apă la fiert pentru lătura porcilor. Apoi rânirea (curățarea de bălegar a grajdului) din grajd, datul tuleilor, a fânului sau de adăpat cum se mai numește această masă, mulsul și apoi adăparea;

ora 7 - datul lăturilor la porci, rânitul lor, datul drumul găinilor și hrănitul lor cu boabe;

ora 9 - Prânzul țăranului, prima masă din zi, care era de regulă cu brânză, slănină, ouă, ceapă, uneori murătură. De multe ori se mânca dimineața ceea ce rămânea din tocana de seara;

ora 10 - pregătirea mesei de amiază: ori o tocană ori o zamă de post sau cu os în ea;

ora 15.30-16.00 - Dat tulei la vite, apoi dat fân (de adăpat), adăparea, mulsul și la final pusul de așternut (punerea de paie uscate) și cersălatul (datul vitelor cu cersala sau peria) rânitul, dat de cină găinilor. Se punea oala porcilor la foc cu resturi alimentare și apă pentru a se face opăreala de seară;

ora 17 - datul lăturilor la porci (opăritura) de cină și ulterior strânsul ouălor și închisul găinilor;

ora 17.30 - pregătirea cinei

ora 19.00 - cina și apoi torsul, scărmănatul, croșetatul sau chiar războiul de țesut și culcarea;

Și asta zilnic, în fiecare zi... La care se adunau multe alte activități de peste zi.