Povestea unui cântec: „M-a făcut mama oltean” – cântecul unei mândrii născute din povestea unui haiduc

Un haiduc, o cetate și o poveste care a trecut în cântec

Iancu Jianu s-a născut la Caracal, într-o familie de boieri, dar a rămas în memoria populară drept unul dintre cei mai cunoscuți haiduci ai Țării Românești. În jurul său s-au țesut, de-a lungul timpului, numeroase legende despre curaj, îndrăzneală și dreptatea căutată în afara legilor stăpânirii. În poveștile păstrate de oameni, Jianu nu era doar un om al codrului, ci și un personaj apropiat de lumea celor simpli. Se spune că avea o fire îndrăzneață, era isteț și îndemânatic și că nu se lăsa ușor învins. Iar aici începe legenda cântecului nostru. Potrivit unei istorii transmise din generație în generație și consemnate ulterior în presa românească, în anul 1809, după o expediție la Vidin împotriva oștii lui Pazvante Chiorul, Iancu Jianu ar fi fost primit cu mare bucurie la Craiova. Pentru oamenii acelor vremuri, asemenea întoarceri puteau deveni prilej de sărbătoare, iar lăutarii aveau darul de a transforma evenimentele în cântece care să fie ținute minte. Legenda spune că tocmai într-un asemenea moment ar fi luat naștere cântecul „M-a făcut mama oltean”.

Niță Băloi, lăutarul căruia i se atribuie cântecul

Numele care apare în această poveste este cel al lui Niță Băloi, un lăutar despre care relatările populare spun că ar fi fost cunoscut în zona Craiovei și că ar fi compus melodia în cinstea lui Iancu Jianu. O altă poveste, la fel de dramatică, îl înconjoară pe acest lăutar: se spune că, în anul 1802, domnia i-ar fi pedepsit mâna dreaptă, tăindu-i degetele, pentru a-l împiedica să mai cânte și să stârnească oamenii prin cântecele sale. Imaginea este tulburătoare: un muzicant căruia i s-ar fi încercat reducerea la tăcere, dar al cărui nume avea să rămână legat de o melodie despre curaj și mândrie. Trebuie să spunem însă un lucru important: aceste detalii circulă ca legendă, iar legătura dintre Niță Băloi, Iancu Jianu și cântecul „M-a făcut mama oltean” nu este atestată prin documente istorice certe. Povestea este consemnată în presă, inclusiv într-un articol publicat de Adevărul, care citează un specialist al Muzeului Romanațiului din Caracal și precizează tocmai lipsa dovezilor istorice pentru această atribuire. Dar folclorul are uneori propriul său fel de a păstra amintirile. Nu întotdeauna ne oferă documente și date exacte; uneori ne lasă o melodie, câteva versuri și o poveste pe care oamenii au simțit nevoia să o ducă mai departe. Nu există locuitor al spaţiului Olteniei care să nu fii fredonat măcar o dată versul-refren al cântecului. Sunt însă puţini cei care cunosc povestea din spatele melodiei, poveste care nu se regăseşte în documente oficiale, dar care s-a perpetuat în popor de-a lungul anilor. Astfel, legenda spune că acest cântec ar fi fost scris de către un celebru lăutar din Işalniţa, de lângă Craiova, pe nume Niţă Băloi. Acesta nu era orice lăutar, ci unul dintre cei mai cunoscuţi la vremea lui, despre care se ştie că Vodă dăduse ordin, în anul 1802, ca să i se taie degetele de la mâna dreaptă pentru a nu mai putea cânta la scripcă şi, astfel, să nu mai îndemne la răscoale norodul prin cântecele sale. Olteanul nu a renunţat însă la cântec, ci a continuat să cânte.

Lăutarul craiovean a reuşit să rămână în istorie printr-un cântec care a plăcut norodului şi a reuşit să învingă timpul – “M-a făcut mama oltean”. Versurile se pare că nu au fost însă compuse la întâmplare, la vreun chef sau vreo petrecere de boieri, ci ar fi fost special compus de Niţă Băloi în cinstea curajului haiducului Iancu Jianu (1787-1842) din Caracal-Olt, care obişnuia să-şi facă veacul des şi prin Craiova. Astfel, cântecul ar fi fost scris cu şapt ani înainte ca lăutarul să rămână fără degetele de la mâna dreaptă şi care, dealtfel, ar fi reprezentat unul dintre motivele pentru care a fost dat ordinul de a i se tăia degetele. O întâmplare l-ar fi determinat pe lăutar să scrie şi să-i dedice cântecul menţionat haiducului din Caracal. Este vorba despre victoria lui Iancu Jianu asupra unui înalt oficial al Imperiului Otoman de la acea vreme, paşa Pazvant Oglu de la Vidin, pe care haiducul l-a învins într-o luptă; câţiva ani mai târziu, Iancu chiar îl va ucide pe oficialul turc tot într-o luptă.

Ce ne spune cântecul despre omul din Oltenia?

Dincolo de legendă, textul cântecului are o personalitate aparte. Căciula de astrahan, cămașa de tulpan și cojocelul de miel bârsan ne trimit către imaginea unui personaj îmbrăcat cu grijă, care își poartă straiele cu mândrie. Nu avem în față un om care își ascunde obârșia, ci unul care o declară răspicat. Versurile despre istețime, dărnicie și firea aprigă construiesc portretul unui oltean care știe să fie generos cu cei apropiați, dar care nu se lasă călcat în picioare. Tocmai această combinație de haz, curaj și spirit independent a făcut ca melodia să fie îndrăgită de public. Cântecul nu vorbește numai despre un om anume, ci despre felul în care o comunitate își imaginează și își sărbătorește propriul caracter. Iar refrenul, atât de simplu și de ușor de ținut minte, a devenit în timp o adevărată declarație de apartenență.

De la cântecul lăutarilor la glasurile marilor interpreți

De-a lungul timpului, „M-a făcut mama oltean” a fost interpretat de artiști care au contribuit la răspândirea și consacrarea sa. Printre numele importante se află Ion Luican, interpret a cărui versiune este asociată puternic cu acest cântec, dar și Maria Lătărețu, una dintre marile personalități ale muzicii populare românești. O mărturie publicată de site-ul Folclor Oltenesc consemnează că Maria Lătărețu a imprimat cântecul în 1937, pe cilindru de ceară, în cadrul arhivei de folclor a Societății Compozitorilor Români, sub îndrumarea etnomuzicologului Constantin Brăiloiu. Acest detaliu este important: ne arată că melodia circula deja în repertoriul muzical al epocii și că a intrat în atenția celor care documentau și păstrau patrimoniul muzical românesc. Prin interpretările succesive, cântecul a depășit granițele Olteniei. A ajuns cunoscut în întreaga țară, a fost preluat în spectacole folclorice și a devenit o piesă de referință pentru evocarea spiritului oltenesc. O interpretare aparte a oferit-o și Ion Luican.

Un cântec mai puternic decât timpul

Poate că nu vom ști niciodată cu certitudine cine a scris prima variantă a cântecului și dacă Iancu Jianu a fost într-adevăr personajul căruia i-a fost dedicat. Dar știm ce a devenit această melodie: un simbol muzical al unei regiuni, un cântec al mândriei și al bucuriei de a-ți recunoaște rădăcinile. Și poate tocmai aici stă frumusețea folclorului. O melodie poate porni de la un lăutar, poate fi legată de un haiduc și poate străbate două secole până când ajunge să fie cântată de oameni care nu mai cunosc toate întâmplările de la început, dar care îi simt energia și îi înțeleg mesajul. Pentru că, în cântecul popular, nu contează numai cine l-a creat. Contează și cine l-a cântat mai departe, cine l-a păstrat în memorie și cine l-a dus din sat în sat, din generație în generație. Iar „M-a făcut mama oltean” a ajuns să fie mai mult decât o melodie. A devenit o mărturisire de dragoste pentru locul natal, o declarație de identitate și o bucurie împărtășită. Pentru că satul, oamenii și istoria lui nu dispar câtă vreme mai există cineva care să le cânte povestea.

Aceasta a fost o nouă filă din lumea cântecului tradițional românesc, la Radio Folclor, acolo unde fiecare melodie poate ascunde o poveste, iar fiecare poveste merită ascultată.

Radio Folclor – cântecul care ne aduce mai aproape de rădăcini.

Documentarea folosită

Adevărul – „M-a făcut mama oltean”.

Radio România Regional – „M-a făcut mama oltean” – Ion Luican