Folclorul și folcloriștii săi: Constantin Brăiloiu

Născut la București, la 13 august 1893, muzicolog, compozitor și etnomuzicolog, Brăiloiu a devenit una dintre personalitățile fundamentale ale cercetării muzicii populare românești. În 1928, a inițiat Arhiva de Folclor a Societății Compozitorilor Români, o lucrare de pionierat prin care cântecele tradiționale au început să fie adunate și documentate cu rigoare științifică.

Printre contribuțiile sale se numără lucrări precum Treizeci de cântece populare (1928), Colinde și cântece de stea (1931), Cântece bătrânești din Oltenia, Muntenia, Moldova și Bucovina (1932) și Bocete din Oaș (1938). În 1931, publica și studiul Schița unei metode de folclor muzical, important pentru felul în care cercetarea cântecului tradițional avea să fie organizată și aprofundată.

O contribuție deosebită a reprezentat-o cercetarea muzicală desfășurată în satul Drăguș din Țara Făgărașului, în cadrul campaniilor monografice coordonate de Dimitrie Gusti, în perioada 1929–1932. Acolo, cântecele au fost studiate în legătură cu viața comunității, cu obiceiurile și cu împrejurările în care erau cântate. Cercetarea avea să stea la baza volumului Vie musicale d’un village: recherches sur le répertoire de Drăguș (Roumanie), 1929–1932, publicat în 1960, după moartea autorului.

Brăiloiu a înțeles și valoarea extraordinară a înregistrărilor sonore. În 1944, la Geneva, a înființat Arhivele Internaționale de Muzică Populară, iar între 1951 și 1958 a coordonat publicarea unei colecții universale de muzică populară înregistrată, alcătuită din 40 de discuri de 78 de rotații pe minut. În 1950 apăruse și o colecție de discuri dedicată muzicii populare românești, cu repertorii din mai multe regiuni ale țării. Astfel, cântecele românilor puteau fi ascultate și studiate departe de hotarele României.

Constantin Brăiloiu s-a stins din viață la Geneva, la 20 decembrie 1958, însă moștenirea sa continuă să vorbească. Cărțile, studiile și înregistrările lăsate în urmă sunt mărturii ale unei munci uriașe, dedicate unui patrimoniu care nu aparține doar trecutului, ci și viitorului nostru.

Pentru noi, cei care iubim folclorul, numele său rămâne legat de o datorie frumoasă: aceea de a păstra cântecul autentic, de a-i cunoaște rădăcinile și de a-l transmite mai departe cu respect. Constantin Brăiloiu nu a păstrat doar cântece. A păstrat glasuri, amintiri și frânturi din sufletul satului românesc.

Radio Folclor – acolo unde cântecul își găsește povestea.

Surse documentare pentru aprofundare

- Institutul de Etnografie și Folclor „Constantin Brăiloiu” – site-ul institutului.

- Musiklexikon der Schweiz – bibliografie și discografie.

- Larousse – biografie și contribuții științifice.