Aniversații zilei: Margareta Clipa

Margareta Clipa s-a născut la 19 octombrie 1958, în localitatea Grănicești, din Bucovina. A crescut într-o familie de oameni gospodari, alături de frații săi, într-o lume în care munca era parte din viața de fiecare zi. Copilăria a însemnat ajutor în gospodărie, îngrijirea animalelor și treburile câmpului, dar și bucuriile simple ale jocului și ale întâlnirilor dintre copii. În casă, cântecul avea locul lui: tatăl îndrăgea muzica populară și asculta frecvent emisiunile radiofonice, iar fata a început să învețe cântece și să le ducă apoi la școală.

Dragostea pentru muzică s-a manifestat încă din primii ani de școală. Învățătoarea și profesoara de muzică au încurajat-o, invitând-o să dea tonul cântecelor și să participe la serbările școlare. Într-un interviu, artista își amintea că și-a dorit de mică să devină cântăreață și că a ales fără ezitare muzica populară. Pentru ea, cântecul nu a fost o pasiune trecătoare, ci un drum pe care a încercat să-l urmeze cu perseverență.

A urmat liceul la Rădăuți, unde a intrat în contact cu Orchestra „Brădulețul”, condusă de Mircea Băncescu. Un moment important în formarea sa a fost participarea la Festivalul „Cântarea României”, unde a obținut premiul întâi pe zona Moldovei. A fost remarcată de inspectorul școlar Ion Paulenco, care a recomandat-o Ansamblului Artistic „Ciprian Porumbescu” din Suceava. În 1978, la vârsta de 19 ani, după propriile mărturii, a intrat în ansamblu în urma unui concurs. Aici l-a întâlnit pe dirijorul și muzicianul George Sârbu, pe care l-a considerat mentorul său artistic. Intrarea în Ansamblul „Ciprian Porumbescu” a însemnat începutul unei etape esențiale. Într-un colectiv artistic profesionist, Margareta Clipa a învățat disciplina repetițiilor, relația cu orchestra, rigoarea interpretării și responsabilitatea față de repertoriu. Artista a vorbit în interviuri și despre rolul lui Nistor Dominte și al lui Mircea Băncescu în formarea sa, alături de George Sârbu, amintindu-și de acea perioadă ca de o școală adevărată a scenei.

Afirmarea nu s-a produs peste noapte. În anii în care radiofonia, televiziunea și imprimările discografice reprezentau principalele căi de a ajunge la public, un interpret trebuia să treacă prin selecții și să-și dovedească valoarea prin apariții repetate. Margareta Clipa a povestit că a evoluat treptat, aducând în fiecare etapă cântece noi și încercând să păstreze legătura cu specificul zonei sale. Primele sale înregistrări au fost realizate la Radio București, împreună cu orchestra Ansamblului „Ciprian Porumbescu”, sub bagheta lui George Sârbu.

Repertoriul său cuprinde cântece de joc, de dragoste, de dor și de viață, dar și piese cu mesaj satiric, în care umorul popular este pus în valoare prin interpretare. Artista a explicat că își dorește ca oamenii să se regăsească în cântecele sale, să zâmbească și să recunoască în ele felul de a fi al lumii de la țară. Printre melodiile care au devenit reprezentative pentru numele său se află „Zi-i, Vasile, zi-i” și „Ciobănaș din Iaslovăț”, piese pe care publicul continuă să i le solicite la spectacole. Pentru Margareta Clipa, autenticitatea nu înseamnă doar o melodie veche sau un costum frumos, ci respectul față de adevărul unei comunități. În interviurile sale, artista insistă asupra importanței cântecelor și portului popular din Bucovina, subliniind că interpretul are datoria de a pune în valoare patrimoniul zonei din care provine. Această preocupare se leagă și de experiența culegerii de folclor. Într-un interviu publicat de Jupânu’, artista povestea că tatăl său a vândut o vacă pentru a-i cumpăra un casetofon, necesar în activitatea de culegere a cântecelor. Mărturia arată cât de mult a contat sprijinul familiei în dezvoltarea sa artistică.

De-a lungul carierei, Margareta Clipa a rămas apropiată de public și de generațiile tinere de interpreți. Ea vorbește deschis despre muncă, seriozitate și necesitatea de a învăța permanent, considerând că talentul trebuie susținut prin exercițiu și responsabilitate. În afara scenei, și-a păstrat preocupările obișnuite ale vieții de familie și ale gospodăriei și a povestit că sportul și înotul au devenit, în timp, activități importante pentru menținerea formei fizice.

Povestea Margaretei Clipa este, în fond, povestea unei fete din Bucovina care a transformat cântecul în profesie fără să rupă legătura cu locul din care a plecat. De la serbările școlare și Orchestra „Brădulețul” până la Ansamblul „Ciprian Porumbescu”, înregistrările radiofonice și spectacolele de astăzi, drumul său a fost construit prin muncă, experiență și atașament față de tradiție.

La 19 octombrie, când își sărbătorește ziua de naștere, Margareta Clipa rămâne un nume legat de cântecul Bucovinei și de repertoriul care aduce împreună voia bună, dorul și ironia blândă a satului românesc.

Pentru ascultătorii Radio Folclor, cântecele sale sunt o invitație de a redescoperi Bucovina prin glasul unei interprete care a făcut din tradiția locului său o parte importantă a propriei identități artistice.