Să ne aducem aminte de Gabi Luncă

Născută la 16 octombrie 1938, în comuna Vărbilău, județul Prahova, Gabi Luncă ar fi împlinit astăzi 88 de ani. A plecat dintre noi la 2 aprilie 2021, la vârsta de 82 de ani, însă glasul său continuă să răsune în înregistrările care au traversat generații. În cântecele ei se întâlnesc sensibilitatea, durerea, bucuria și acea sinceritate interpretativă care nu se învață numai la școală, ci se formează din experiența vieții și din apropierea de oameni.

De la cântecul tatălui la primele înregistrări

Talentul muzical l-a moștenit de la tatăl său, Dumitru Luncă, violonist, alături de care a început să cânte în 1951, pe când avea doar 13 ani. Pentru copilul din Vărbilău, muzica nu era încă o profesie, ci o lume descoperită în familie, prin sunetul viorii și prin întâlnirea cu publicul. La numai 15 ani, în jurul anului 1953, a devenit solistă a orchestrei de muzică populară a Clubului Muncitoresc din Băicoi. Mai târziu, a cântat cu Orchestra „Flacăra Prahovei” din Ploiești, unde vocea și personalitatea sa artistică au început să atragă atenția. Era începutul unui drum care avea să o transforme într-unul dintre numele de referință ale muzicii lăutărești urbane. În anii 1955–1956, Gabi Luncă a ajuns la microfonul Radiodifuziunii Române. Una dintre primele melodii înregistrate a fost „Pe deasupra casei mele”, acompaniată de orchestra de muzică populară a Radioului, dirijată de Victor Predescu. A urmat colaborarea cu Electrecord, casa de discuri care avea să-i păstreze vocea pe discuri de ebonită, viniluri, benzi de magnetofon și, mai târziu, pe casete și CD-uri. Primul disc, înregistrat în 1959, cuprindea patru piese, între care „Dă-mi drumul, nevastă-n casă”, cântec care a contribuit la afirmarea tinerei interprete. Au urmat numeroase înregistrări, realizate alături de orchestre și instrumentiști de mare valoare, precum Ionel Budișteanu, Nicu Stănescu, Zisu Georgescu și Florian Economu. În repertoriul său se regăseau atât cântece de petrecere, cât și melodii de dor, de dragoste și de viață, interpretate cu acea intensitate care avea să devină marca sa personală.

O voce aparte în lumea lăutărească

Gabi Luncă făcea parte din generația clasică a muzicii lăutărești urbane, alături de interpreți precum Romica Puceanu, Dona Dumitru Siminică și Victor Gore. Această lume muzicală avea propriile reguli și propria estetică: orchestrația lăutărească, dialogul dintre voce și instrumente, ornamentația bogată și capacitatea de a transmite emoția fără să o explice. Cântecele ei vorbeau despre iubire și dezamăgire, despre gelozie, împăcare, dor și încercările vieții. În interpretarea sa, un vers simplu putea deveni o mărturisire, iar o melodie de petrecere putea purta, dincolo de ritm, o tristețe ascunsă. Printre piesele asociate cu numele său se numără „Dă-mi drumul, nevastă-n casă”, „Am un pom în bătătură”, „M-am jurat că nu mai beau” și „Măi neicuță din Pitești”. Mai târziu, albumele „Anii mei și tinerețea” și „Dă, mamă, cu biciu-n mine. Comori ale muzicii lăutărești” au continuat să readucă în atenția publicului repertoriul său.

În 1964, s-a căsătorit cu Ion Onoriu, cunoscut acordeonist și conducător de formație. Împreună au avut patru copii și au construit atât o familie, cât și un parteneriat artistic important. Începând cu anii 1970, multe dintre înregistrările Gabi Luncă au fost realizate alături de formația soțului său, în care au evoluat instrumentiști apreciați, între care clarinetistul Mieluță Bibescu, trompetistul Costel Vasilescu și țambalistul Toni Iordache. Această colaborare a contribuit la conturarea unui sunet reprezentativ pentru muzica lăutărească urbană, în care vocea interpretei se împletea cu virtuozitatea instrumentiștilor.

Dincolo de hotarele țării

Succesul artistei nu s-a oprit la publicul din România. În 1980 a susținut primul său concert în străinătate, în Israel, urmat de turnee în Berlin, în 1982, și New York, în 1983. În 1992, alături de Ion Onoriu, a ajuns la Paris și Madrid. Un moment deosebit al carierei sale a avut loc în 1990, când Gabi Luncă și Ion Onoriu au organizat pe stadionul Dinamo din București un amplu concert de muzică lăutărească urbană. Evenimentul a rămas un reper pentru amploarea manifestării și pentru vizibilitatea acordată unui gen muzical care se dezvoltase în mahalalele orașelor, dar care ajunsese să cucerească publicuri foarte largi.

La sfârșitul anilor 1990, înregistrările sale au atras atenția și în Marea Britanie, unde au fost incluse în seria Sounds From A Bygone Age — „Cântece dintr-o altă vreme”. În 2002, artista a fost nominalizată la premiul The Listeners’ Award, la categoria World Music. Aceste repere arată că muzica sa putea depăși barierele limbii și ale culturii, păstrându-și forța emoțională în fața unor ascultători foarte diferiți.

Retragerea și alegerea credinței

În 1993, Gabi Luncă a luat o decizie care a surprins lumea artistică: s-a retras din circuitul spectacolelor de muzică lăutărească și a ales să cânte în cadrul Bisericii Penticostale din București. A fost o schimbare profundă de direcție, prin care artista și-a îndreptat energia vocală și experiența către repertoriul religios. Această etapă nu trebuie privită ca o ștergere a trecutului artistic. Cântecele înregistrate în deceniile anterioare continuau să circule, să fie ascultate și să fie redescoperite. În paralel, repertoriul religios a devenit o expresie a convingerilor sale personale și a unei noi etape de viață. Pentru publicul care o iubise în muzica lăutărească, retragerea a însemnat despărțirea de o prezență scenică aparte. Pentru artistă, însă, alegerea credinței a reprezentat o schimbare de sens și de priorități.

Ultimul cântec

Primăvara anului 2021 a adus o pierdere dureroasă pentru muzica românească. Gabi Luncă s-a infectat cu virusul SARS-CoV-2 și a fost internată în martie, starea sa agravându-se. A fost tratată în spital, inclusiv la terapie intensivă, însă medicii nu au reușit să o salveze. A murit la 2 aprilie 2021, la vârsta de 82 de ani. În aceeași zi a murit și Nelu Ploieșteanu, un alt nume important al muzicii lăutărești românești. Pierderea celor doi artiști în aceeași zi a făcut ca începutul lunii aprilie 2021 să rămână unul dintre momentele dureroase pentru iubitorii acestui gen muzical.

Gabi Luncă, dincolo de timp

Astăzi, la 88 de ani de la nașterea sa, nu ne întoarcem doar la datele unei biografii, ci la o voce care a știut să dea glas unor sentimente omenești, indiferent de vremuri. O regăsim în înregistrările vechi, în cântecele pe care oamenii le-au păstrat în memorie și în felul în care muzica lăutărească continuă să fie ascultată și redescoperită. O regăsim în glasurile celor care îi duc repertoriul mai departe și în emoția pe care o trezește, chiar și astăzi, o melodie interpretată de ea. Gabi Luncă a cântat despre viață așa cum este ea: cu bucurii și dezamăgiri, cu iubiri împlinite sau pierdute, cu dor și cu speranță. A avut o voce care nu se limita la frumusețea sunetului, ci căuta să ajungă la inima celui care asculta. Iar acesta este poate cel mai important lucru pe care îl lasă în urmă un artist adevărat: nu doar cântece, ci emoții care nu îmbătrânesc. La 88 de ani de la naștere, Gabi Luncă rămâne una dintre vocile de neuitat ale muzicii lăutărești românești. O voce care a plecat dintre noi, dar al cărei cântec continuă să trăiască.