Artistul zilei: Valerica Ianoși Marian

O biografie a sa poate fi reconstituită cu ajutorul unor mărturii directe ale artistei, al presei locale și al materialelor publicate de-a lungul anilor. Un reper deosebit de valoros este interviul realizat de Mihai Teodor Nașca în 2009, completat de un portret apărut în Glasul Hunedoarei.

Rădăcinile unei povești cântate

Valerica Ianoși Marian s-a născut la 15 octombrie 1953, în comuna Râciu, județul Mureș, într-o familie în care muzica și tradițiile populare făceau parte din viața de zi cu zi. Data nașterii este menționată într-un portret publicat de Glasul Hunedoarei în decembrie 2009. Copilăria petrecută pe meleagurile Râciului i-a format sensibilitatea artistică și atașamentul față de cântecul tradițional. Într-un interviu publicat în 2009, interpreta își amintea că în sat oamenii cântau împreună și jucau dansuri precum purtata, De-a lungu, bărbuncul și rara. Sărbătorile, întâlnirile dintre tineri și manifestările comunității erau adevărate școli de folclor, în care repertoriul se transmitea firesc, de la o generație la alta.

Dragostea pentru muzică a început încă din primii ani ai copilăriei. Primele cântece pe care și le amintea erau „Alunelu” și „Bordeiașul”, învățate de la mama sa, care îi cânta ținând-o în brațe. Mai târziu a învățat și alte cântece, iar radioul i-a făcut cunoscuți pe unii dintre interpreții îndrăgiți ai vremii, între care Ion Cristoreanu, Petre Săbădeanu, Maria Ciobanu, Ion Dolănescu și Tiberiu Ceia. În familie, talentul muzical nu era o întâmplare izolată. Tatăl interpreta melodii la clarinet, iar frații săi au avut, la rândul lor, legături cu activitatea artistică. Așadar, pentru Valerica Ianoși Marian, cântecul nu a fost doar o alegere profesională, ci o moștenire sufletească și familială.

Primii pași spre scenă

În anii de școală, talentul tinerei din Râciu a început să fie remarcat. Profesorii au sprijinit-o să participe la concursuri și festivaluri, iar părintele Dulău și directorul școlii, Ioan Vasile, se numără printre oamenii pe care artista îi amintea cu recunoștință. Un moment important a avut loc în anii de liceu, într-o tabără organizată la Gheorgheni. Acolo, Valerica Ianoși Marian a câștigat locul I la un concurs de muzică populară, interpretând cântecul „Măi bădiță din Ardeal”, din repertoriul Mariei Butaciu. Succesul i-a dat încredere și a încurajat-o să continue drumul către scena profesionistă.

A urmat cursurile Școlii Populare de Arte din Târgu Mureș, la clasa profesorului Vasile Conțiu, personalitate importantă pentru formarea sa artistică și pentru viața culturală a zonei. În perioada pregătirii sale, a participat și la alte concursuri: la Bacău a obținut premiul al II-lea, iar la festivalul „Voci tinere”, de la Costești, s-a clasat tot pe locul al II-lea, într-o competiție în care primul loc i-a revenit Nicoletei Voica.

De la Râciu la Hunedoara

Anul 1974 a reprezentat un moment de cotitură. După ce a susținut un examen pentru ocuparea unui post de solist vocal profesionist, Valerica Ianoși Marian a fost admisă la Orchestra Populară „Hațegana” din Hunedoara. A ales astfel să-și continue cariera departe de locurile natale, pe meleagurile hunedorene, unde și-a construit o parte importantă a vieții personale și profesionale. Presa vremii consemna că, după mai multe decenii de locuit în Hunedoara, artista se simțea legată și de noua sa casă, fără să-și uite însă originile mureșene. Râciu a rămas pentru ea locul copilăriei, al primelor cântece și al tradițiilor care i-au dat identitate artistică. Această dublă apartenență — la locurile natale și la comunitatea hunedoreană — se reflectă în parcursul și repertoriul său. De-a lungul carierei, a participat la spectacole în țară și în străinătate. Un episod rememorat într-un articol din Glasul Hunedoarei este cel al participării la două festivaluri în Turcia, unde a interpretat și o melodie în limba gazdelor, moment care, potrivit artistei, a fost primit cu entuziasm și apreciat de presa locală.

Un repertoriu cu rădăcini mureșene

Printre cântecele cu care publicul o asociază se numără „La moară la Lechincioara”, o piesă evocatoare pentru lumea satului mureșean și pentru memoria sărbătorilor de odinioară. Moara de la Lechincioara ocupa un loc aparte în amintirile interpretei: de Sfântul Ilie, oamenii din satele învecinate se întâlneau la târg, veneau în port popular, făceau negoț, își aduceau merindea și petreceau în acordurile muzicii tradiționale. Aceste amintiri nu erau pentru artistă simple imagini ale trecutului. Ele constituiau materia vie a cântecului: chipuri, locuri, sărbători și obiceiuri care meritau păstrate prin muzică. În interviul din 2009, interpreta declara că își compunea singură atât linia melodică, cât și versurile, pornind de la sentimente și întâmplări cu care oamenii se puteau identifica. Această mărturisire conturează profilul unui artist preocupat nu doar de interpretare, ci și de creație.

Înregistrări și albume

În portretul publicat în Glasul Hunedoarei în decembrie 2009, repertoriul discografic al artistei era prezentat prin trei albume:

- „Asta-i viața mea” – cu melodii inspirate din zona Râciului;

- „Nădejdea mea” – album de muzică religioasă;

- „Șapte vieți, șapte păcate” – un proiect legat de dorul de casă și de amintirea satului de odinioară.

În același articol, interpreta vorbea despre intenția de a pregăti un nou album cu melodii din mai multe regiuni ale țării și despre dorința de a înregistra colinde. Acestea erau proiectele anunțate la momentul publicării, în 2009; nu am găsit suficiente surse actuale pentru a confirma stadiul lor ulterior. Prezența sa în programele culturale a continuat și în anii recenți. De exemplu, Primăria municipiului Deva a inclus-o în programul spectacolului „Cântec și joc popular românesc la Ziua Sântuhalmului”, din septembrie 2023, iar programul oficial al Zilelor „Iancu de Hunedoara” din 2026 o menționează între interpreții care au urcat pe scenă alături de Ansamblul „Hațegana”.

O mărturisire despre rostul folclorului

Poate că cel mai potrivit mod de a înțelege drumul artistic al Valericăi Ianoși Marian este să ne întoarcem la propriile sale cuvinte. În interviul realizat în 2009, ea vorbea despre folclor ca despre o parte fundamentală a identității unui popor și îl așeza, în viața interpretului, alături de familie. Pentru ea, cântecul popular nu era doar spectacol și nici doar profesie. Era o legătură cu oamenii, cu satul, cu tradiția și cu amintirile care nu trebuie lăsate să se piardă. Tocmai această concepție explică atașamentul său față de Râciu și preocuparea de a duce mai departe cântecele și obiceiurile locurilor natale.

Astăzi, când calendarul ne aduce în 15 octombrie, gândul nostru se îndreaptă către interpreta Valerica Ianoși Marian, născută în urmă cu ani buni în satul de cântec și tradiție al Râciului. De la primele cântece învățate de la mama sa, la emoțiile concursurilor din tinerețe și până la anii petrecuți pe scenele Hunedoarei, drumul său artistic poartă amprenta unei lumi în care cântecul se învăța în familie, se asculta la sărbători și se păstra în suflet. Iar atunci când răsună „La moară la Lechincioara”, nu auzim numai o melodie, ci parcă se deschide o poartă către târgurile de odinioară, către oamenii îmbrăcați în straie de sărbătoare și către satul în care tradiția era felul firesc de a trăi. Radio Folclor îi transmite interpretei Valerica Ianoși Marian un gând bun și o aniversare luminoasă, cu sănătate, pace sufletească și bucuria de a ști că melodiile care păstrează memoria satului își găsesc mereu ascultători.

La mulți ani, Valerica Ianoși Marian! La mulți ani cu sănătate și cu cântec!

Surse documentare

1. Mihai Teodor Nașca, „Valerica Ianoși Marian: «Românul s-a hrănit din folclor și a trăit prin folclor»”, interviu publicat la 30 iulie 2009.

2. Georgiana Giurgiu, „Artiștii, autenticul și viața lor – Valerica Ianoși Marian”, Glasul Hunedoarei, 15 decembrie 2009.

3. Primăria Municipiului Deva, programul „Cântec și joc popular românesc la Ziua Sântuhalmului”, 2023: pagina oficială.

4. Primăria Municipiului Hunedoara, programul Zilelor „Iancu de Hunedoara”, 24–26 iulie 2026