14 octombrie – În amintirea Doinei Tudora Cernea, glasul cântecului din Vlașca

Născută la 14 octombrie 1941, în satul Frasinu, județul Giurgiu, artista a purtat în glasul său farmecul cântecului din vechea Vlașcă, acel ținut de câmpie în care doina, cântecul de dor și melodiile de joc au însoțit dintotdeauna viața oamenilor. Povestea Doinei Cernea începe în lumea simplă a satului, într-o familie de ciobani, copil crescut cu tălpile pe pământ. Copilăria și-a petrecut-o în apropierea turmelor, pe dealul Tabanu, unde mergea cu oile la păscut. Acolo, în mijlocul naturii, a descoperit cântecul ascultându-i pe părinții săi. Mama și tatăl i-au fost primii dascăli, iar melodiile auzite în familie au devenit temelia unui repertoriu pe care avea să-l poarte mai târziu pe scenele spectacolelor folclorice.

Nu a învățat cântecul din cărți de specialitate, ci din viața satului, din glasurile oamenilor și din experiența unei copilării în care munca, natura și muzica se împleteau firesc. Dealul Tabanu a rămas, în povestea sa, locul unde s-au întâlnit primele chemări ale cântecului cu dragostea pentru învățătură. Un rol important în devenirea sa artistică l-a avut fratele mai mare, Costel Cernea, pe care îl alinta „Nenicuțu”. El a încurajat-o să urmeze drumul muzicii și a sprijinit-o să se înscrie la Liceul „Tudor Vianu” din Giurgiu și la Școala Populară de Artă. Deși mama și-ar fi dorit pentru fiica sa o pregătire în domeniul zootehniei, dragostea pentru cântec a învins. Prin studiu, perseverență și talent, tânăra interpretă a făcut trecerea de la cântecul învățat în familie la scena profesionistă.

În anii ’80, Doina Cernea a cântat alături de regretatul Liviu Vasilică, într-o perioadă în care muzica tradițională din sudul Munteniei începea să fie cunoscută tot mai mult prin spectacole și înregistrări. A colaborat cu Ansamblul „Doina Giurgiului”, contribuind la promovarea repertoriului specific zonei sale de origine. Timp de 16 ani a fost angajată a Casei Armatei, unde a cântat alături de Fanfara Grănicerilor a Poliției de Frontieră. Activitatea sa artistică a fost încununată de premii și mențiuni, iar interpretările sale au adus în fața publicului cântece în care se regăseau dorul, dragostea, viața satului și bucuria jocului.

Un loc aparte în repertoriul său l-au ocupat cântecele tradiționale din Vlașca Veche, învățate de la părinți și de la cunoscuții lăutari Petrică Stângaciu și Stelian Ghiocel. A realizat numeroase înregistrări sub îndrumarea violonistului și dirijorului Ion Albeșteanu și a colaborat, la un moment dat, cu taraful tradițional din Clejani pentru un album dedicat muzicii din zona Giurgiului. Dincolo de cariera de interpretă, Doina Cernea a fost și un om preocupat de transmiterea cântecului către generațiile tinere. A predat canto popular, a îndrumat copii și tineri aflați la început de drum și s-a bucurat de reușitele elevilor săi la concursuri și festivaluri de folclor.

Pentru ea, costumul popular nu era un simplu veșmânt de scenă, ci o parte a memoriei satului. A adunat și a păstrat piese de port tradițional, unele vechi de peste un secol, primite inclusiv de la foștii săi elevi. În această grijă pentru cântec și costum se regăsea aceeași dorință de a păstra vie moștenirea primită de la părinți și de la oamenii locului. Doina Cernea a iubit și romanțele, dar și colindele cântate de Crăciun și de Paște, dovedind că universul său muzical depășea granițele unui singur gen. Totuși, cântecul din Vlașca a rămas una dintre cele mai importante expresii ale identității sale artistice. Interpreta s-a stins din viață în ziua de 3 noiembrie 2018, la vârsta de 67 de ani, după o perioadă de suferință. A lăsat în urmă înregistrări, costume populare, amintirea unei cariere dedicate folclorului și, mai ales, un repertoriu care păstrează sonoritatea unei lumi rurale aflate într-o continuă schimbare.

Astăzi, când îi evocăm numele, ne amintim nu numai de o interpretă de muzică populară, ci și de copilul de cioban care a învățat să cânte pe deal, ascultând glasul părinților și cântecele oamenilor din jur. Iar această poveste ne amintește că folclorul adevărat nu se naște doar pe scenă, nu este produsul doar a unei școli. El se naște în familie, în gospodărie, pe ulița satului, la stână și la joc, acolo unde oamenii își cântă bucuriile și durerile, transmițându-le din generație în generație.

La mulți ani în veșnicia cântecului, Doina Cernea! Glasul dumneavoastră rămâne în arhivele muzicii populare și în memoria celor care iubesc cântecul din Vlașca.

Radio Folclor păstrează vie memoria celor care au slujit cântecul popular cu dragoste, respect și dăruire.