Arhivă lunară ianuarie 2019

deadmin

Festivalul Internaţional de Folclor „Întâlniri Bucovinene”, la Câmpulung Moldovenesc

La Câmpulung Moldovenesc se va desfăşura în perioada 27 – 29 iulie, cea de-a XXIX-a ediţie a Festivalului Internaţional de Folclor „Întâlniri Bucovinene”, manifestare organizată de Primăria municipiului Câmpulung Moldovenesc, Consiliul Judeţean Suceava şi Centrul Cultural „Bucovina”.
Festivalul are loc pe esplanada Casei de Cultură a Sindicatelor.
Acesta reprezintă un eveniment cultural multietnic ce nu are echivalent în Europa, cat şi o istorie de iniţiere a legăturilor bazate pe parteneriat între ţările care au semnat protocolul de colaborare (Polonia, România, Ungaria şi Ucraina), are ca scop protejarea, conservarea şi promovarea folclorului bucovinean în Bucovina şi între emigranţii bucovineni din aceste ţări.
Iniţiatorul şi principalul organizator al festivalului, timp de 28 de ani, a fost Casa de Cultură din Piła – Polonia, respectiv Zbigniew Kowalski, care este şi directorul festivalului. Având o desfăşurare itinerantă (Polonia – Jastrowie şi Piła / 20 – 24 iunie; Lubań/ 23-24 august, Dzierźoniów / 25 – 26 august); Ucraina – Cernăuţi / 30 iulie – 1 august; România – Câmpulung Moldovenesc / 27 – 29 iulie; Ungaria – Bonyhád / 3 – 5 august), festivalul demonstrează ce loc important ocupă cultura în procesul înţelegerii şi cunoaşterii, respectului reciproc, toleranţei în convieţuire şi bunei vecinătăţi între diferitele grupuri etnice.

deadmin

Traditii

Se vorbește adesea despre existența unui complex de inferioritate sau de minorat săpat adânc în conștiința românească. Unul dintre motivele acestei situații este mentalitatea oii mioritice sau a celei care își urmează turma fără prea multă conștiință de sine. Sursa blamată pentru această stare de fapt este folclorul național, care ne-a făcut părtași fără voie, prin intermediul experienței noastre școlare, la exaltarea meritelor și a năravurilor oii naționale. Mai mult decât atât, e „folclor” tot ceea ce nu aparține cunoașterii raționale, tot ce e zvon nefondat, instinct paseist, atitudine umilitoare.

La o privire generală asupra modului în care cultura populară pătrunde în discursul public, se constată o serioasă lipsă de convergență între acțiuni publice de promovare a unor idei sau produse folclorice (când acestea devin eficiente din punct de vedere economic sau politic) și altele de lepădare grăbită de anacronisme și idilism anost, mai precis între a te bate cu pumnul în piept că ești neaoș și a-ți turna cenușă în cap că nu ești occidental.

Pe lista scurtă a domeniilor de cunoaștere pentru care declararea expertizei nu face necesară o instrucție specială, ci e de ajuns conviețuirea îndelungată cu fenomenul în discuție (chiar dacă inerent superficială și parțială), – pe care tronează fotbalul și politica, se adaugă și folclorul. Această prejudecată a fost probabil încurajată de complicata istorie a influențelor sămănătoriste, pașoptiste și naționalist-socialiste asupra diverselor instrumente culturale susceptibile de a sprijini interesele de moment ale unui regim sau altul. Din păcate, această deprindere hrănită prea mult din colportarea unor prejudecăți și idei doar pe jumătate înțelese de opinia publică a condus la crearea unui automatism mental care ne face să asociem „folclorul” cu muzica de petrecere promovată de către așa-zișii „interpreți de folclor”, eventual cu câteva imagini agro-turistice și cu specialități gastronomice.

Studierea folclorului nu echivalează cu introducerea în mintea elevilor a unui nou cumul de teorii, referate, idei primite de-a gata, ci înseamnă a-i ajuta să construiască ei înșiși, din informațiile pe care le acumulează din jurul lor, care există deja în identitatea lor pe cale de fundamentare, semnificații, opinii. Ajungem astfel la faimoasa teorie a educației prin experiență propusă de John Dewey. Copiii din mediul rural nu ar trebui să vină la școală cu sentimentul că, pentru a se integra în educația formală, le sunt necesari pași premergători de epurare a bagajului de obișnuințe primitive cu care au venit de acasă. O astfel de strategie ar produce o ruptură nedorită, un blocaj psihologic, și i-ar îndepărta pentru totdeauna de la colaborarea eficientă cu catedra. Din contră, ei ar trebui tratați ca participanți activi și prețioși la configurarea în dialog a identității generației lor.

deadmin

Valahii din Moravia: românii uitaţi ai istoriei noastre

P roblematica comunităţilor străvechi româneşti din Cehia şi Slovacia este, sau ar trebui să fie, una arzătoare pentru autorităţile de la Bucureşti şi nu numai pentru ele, ci şi pentru noi, românii de rând, care nu ştim mai nimic despre existenţa acestor oameni. Românii, sau mai bine zis, valahii din regiunea Moraviei reprezintă cu siguranţă cele mai misterioase comunităţi de români din afara graniţelor ţării. Până şi de gorali (românii din Carpaţi Poloniei) s-a scris şi s-a vorbit mai mult. Probabil din aceste motive, şi nu numai, românii din Moravia au fost astăzi aproape complet slavizaţi. Limba lor din prezent mai conţine doar câteva cuvinte neaoş româneşti. Cu toate acestea, tradiţiile şi mai ales conştiinţa lor etnică au rămas neatinse de depărtarea de ţară. Probabil, pe viitor, ei vor renaşte naţional şi cultural. Iar de acest lucru suntem respnsabili noi, cu toţii!